Dance / Dans

When I woke up, my head was leaning on a porthole. I probably wanted to admire the Danube on our way to the sea. Or at least that’s where I thought we were going. With my numb limbs, wobbly while trying to sit up and go towards the exit, muddled, I was trying to find out why I was there, why I couldn’t remember anything and, most of all, would I manage to find any other human being here? What crazy and unexpected high school reunion brought me there or what anger made me want to run away like this, without any luggage, without any trace of sanity whatsoever?

My hearing was captured by a soft thrill of voices and my body followed it mechanically along the long corridor, up the wooden stairs, passing by the engine room, through the glass doors, up on the deck. The thrill turned into roaring: laughter, with various intensities, a beautiful harmony of chaos. I knew no one and, while I was struggling to spot a familiar face, a lad turner the Brownian hum into a hypnotizing and sweet stave with the notes of his guitar.

The trample joined it, the steps with identical movements, the arms agitated in symmetrical circles. The heat was intensifying, at the same time with the emptiness that was suffocating me, but my mind was clear, free from all the confusion or any bond whatsoever with what I had ever been!

We did not know each other, we did not know why we were there – we were about two hundred and fifty people with identities that were thrown overboard, we were all becoming one entity, a super-human! We had no idea where we were going, but we were freeing ourselves in common freedom. The flames surrounded our heels, then ascended around our bodies, towards the sky, on the spine of our musical screams and united us in a smoke-producing conglomerate. We were reaching impossible temperatures that were not hurting us at all, but they were making us even dizzier.

My hands were caught in a strong grip that made my black and heavy smoke wings implode. We were flying in circles in a frail, but strong dance of ash. We were fine particles, our body had decomposed itself and we were detaching ourselves from what we had been, floating on yellow leaves, on the rhythms of our own songs.

Our ship had reached the shore – a different kind of shore, with no sand, no mud, no piers, everything was white and solid, atemporal, with no temperature, no life nor death. The wings that had turned into dust were now a thick red pigment – now a cloud blown away by the wind somewhere far away from us.

Still caught by the mystery of our journey, I forgot to notice our ship leaving, floating through the sea of bodies – people crying, screaming, mourning, praying, swearing.

People worthy of pity – was I ever like you?

 

 

Când m-am trezit, aveam fruntea sprijinită de un hublou. Probabil am vrut să admir Dunărea în drum spre Sfântu. Sau cel puțin acolo cred că mergeam. Cu membrele amorțite, împleticindu-se în timp ce mă ridicam de pe scaun și mă îndreptam spre ușă, confuză, încercam să găsesc sensul prezenței mele acolo, de ce nu îmi aminteam nimic și, mai presus de toate, oare mai e vreo ființă umană aici în afară de mine? Ce beție de reuniune de liceu m-a adus acolo, sau ce supărare m-a făcut să vreau să evadez, fără bagaj, fără planuri?
Auzul mi-a fost chemat de un tril ușor de voci, iar trupul l-a urmat mecanic de-a lungul holului, pe scările de lemn, pe lângă sala motoarelor, prin sala de mese, prin ușile de sticlă – pe punte. Trilul s-a transfigurat în vuiet, râsete, intesități variate, armonioase în haosul diversității lor. Nu cunoșteam pe nimeni și, în timp ce încercam să regăsesc o trăsătură familiară, un tip a scos o chitară din husa sa și a transformat zumzăitul brownian într-un portativ sonor dulce și hipnotizant.
Tropăiturile li s-au alăturat, pașii s-au aliniat, cu mișcări identice, iar mâinile au început să se agite în cercuri. Căldura se intensifica, la un loc cu golul înăbușitor ce mă sufoca, dar mintea îmi era limpede, eliberată de confuzie sau orice legătură cu ceea ce fusesem vreodată.
Nu ne cunoșteam, nu știam de ce eram aici – eram în jur de două sute cincizeci de oameni cu identități aruncate peste bord, devenind o singură entitate supraomenească, neștiind încotro mergem, dar eliberându-ne împreună, într-o libertate colectivă.
Flăcările ne-au înconjurat călcâiele, apoi s-au șerpuit în jurul trupurilor noastre, s-au înălțat spre cer pe spinarea țipetelor noastre muzicale și ne-au unit într-un conglomerat fumigen. Atingeam prin temperaturi imposibile care nu ne răneau, ci aveau scopul să ne amețească și mai tare.
Mâinile mi-au fost prinse de o strânsoare puternică care mi-a provocat implozia aripilor negre și grele de fum. Am ascensionat și am început să ne rotim în aer în dansuri gingașe, dar puternice, de cenușă. Eram particule fine, trupul se descompuse și ne detașasem complet de ceea ce fusesem, plutind pe frunze ruginii, pe ritmurile propriilor noastre cântece neștiute niciodată până atunci. Corzile chitarei s-au îndoit în jurul nostru, cântând încă și formând o scară spre pământ. Vaporul nostru ajunsese la mal – un mal diferit de noroiul pe care îl găsești de obicei atunci când cobori în port. Nu existau pontoane, totul era alb și solid, atemporal, fără temperatură, viață sau moarte. Aripile devenite pulberi s-au transfigurat în roșu în timpul aterizării, apoi pigmentul roșu a ascensionat deasupra capetelor noastre, unindu-se într-un nor ce, prin marea de scântei de artificii, s-a depărtat și s-a evaporat.
Prinsă de curiozitatea călătoriei neașteptate, am omis să văd cum vaporul nostru pleca, plutind prin marea de trupuri umane care plângeau, boceau, urlau, se rugau, înjurau.
Oameni demni de milă, oare am fost vreodată ca voi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s